Reflectiile mele...

[Renee-chan]

Ei bine, cum nu sunt nici poezii nici povesti m-am gandit sa postez pe aici cateva reflectii d-ale mele ^__^ fara alte adaugiri...:


Iubesc tot ce n-a fost literalmente niciodata spus...

Prezentul isi pierde sensul...oricum, am ajuns la concluzia ca prezentul nu este nimic alceva decat monosecunda ce face trecerea dintre trecut si viitor.Nimic nu este real cu exceptia acestei monosecunde.
Trecutul a trecut.
Viitorul inca n-a venit.
Tot ce ne ramane este particula rupta din timp ce, de-alungul anilor, a ajuns sa fie cunoscuta sub denumirea de "prezent".

Viata urmeaza un tipar. Tiparul vietii.

Mai intai este viitorul, pentru ca mai intai ne ducem spre usa apoi o deschidem. Apoi este prezentul pentru ca deschidem usa in mii de monosecunde puse una langa alta. Abia apoi este trecutul pentru ca am pasit pragul usii, deci acum usa este doar o amintire.

Este tiparul dupa care s-a creat lumea.
Dar creatorii au omis ceva.
Dupa ce mori, moare si trecutul care n-a venit niciodata.

Moartea este un prezent nesfrasit.
Nu exista viitor pentru ca nu exista timp. Nu exista trecut pentru ca nu-ti poti amintit prezentul atata timp cat il traiesti.
Moartea e un vid unde timpul este doar un cuvant lipsit de sens.
Moartea e insipida, inodora si...
Moartea e alba desi nu pare.
Moartea este singurul lucru nemuritor din istoria lumii.
De aceea moartea e buna.
Moartea ne duce spre lumine, spre prezent nelimitat.
Moartea dureaza o vesnicie, in timp ce viata e limitata.
Moartea era pura.
Viata i-a distrus inocenta.

Iar acum moartea se razbuna.


Nu exista lumina si intuneric.
Exista lumina.
Si exista intuneric.
Niciodata lumina si intuneric.

Moartea este un prezent nesfrasit, o viata nemuritoare, un nou inceput. Numai ca nimeni nu o intelege.

Tocmai de aceea nimeni nu stie ce e dupa moartea.
Pentru ca nu le pasa de moarte.
Le pasa de propia lor moarte.
Si de aceea a lor nu va fi nemuritoare.

Moartea sufera...

Sangele mortii cade peste noi.

"-Tati, ninge!"

Ce, nu v-am zis ca moartea e alba?


si:



Se-nvarte totu'in jur si ceata cade peste noi in timp ce drumurile ce odata ne duceau undeva se pierd in negura unui intuneric mult prea dens si tot ce urmeaza e negru si tare, si tot ce ramane, ramane-n uitare...si cadem toti si unii nu se mai ridica, si viata ii piorneste de pamant si ii ingroapa sub tacere si-umilinta...si noi restul continuam sa mergem, in timp ce altii cad nepuntinciosi, striviti de intunericul surd si tare...si eu ii privesc pe toti, cum cad si cad si nu se mai ridica si uite-asa raman singura in cosmarul propiei mele existente, doar eu si cu mine, in intunericul vietii de maine....

E amuzant sa vezi ce viata poate face...



As aprecia foarte mult sa criticati ^.^ "Platesc " cu( virgula) karma

[dark_inside_like_a_demon]

oooo...destul de profund....like it...dar ai o greseala pe la sfarsit, totu'n..cred ca ai inteles la ce ma refer...nu trebuia apostrof, ci cratima...dar puteai sa scri linistita si totu' in.....as vrea sa mai observi ceva, Viata urmeaza un tipar. Tiparul vietii....nu cumva se scria Viata urmeaza un tipar, tiparul vietii.?...am mai gasit o greseala, pe care o faceam si eu in trecut...cuvantul Abea...se scrie Abia....crede-ma, m-am uitat in dictionar...mai o singura scapare la tastare, nesfrasit ai scris in loc de nesfarsit...ar mai fi repetitia suparatoate(tot la sfarsit) si cadem toti si unii nu se mai ridica...nu cred ca trebuia sa-l mai pui primul si...in rest nu prea mai am ce zice.....este frumos, ai lucrat cu suflet mult...imi place ca te joci cu majoritatea cuvintele, facand abstractie in mod special de viata si de moarte.....mai pune te rog...is curioasa sa vad de ce esti in stare atunci cand te straduiesti

[Renee-chan]

Mersi pentru incurajare si pentru ca mi-ai depistat greselile ^^ le-am corectat. Am mai venit cu una din creatiile mele =_= sper sa va placa )



"PUBLISH POST"
 
Amintiri funebre
Aduse de vant...

Pace mioritica si false tangente.

Sangele morbid se scurge pe podea...mi-a murit constiinta...

Talent demn de gunoaie.
Priviri cazute din pom.
Prize vandute la negru.
Zulufi verzi.
Prostie.
Nebunie.

Lacrimi false si clisee elaborate.
Genialitatea unui click...

"PUBLISH POST"

P.S.: Am scris aceste reflectii pe blogul meu, iar pentru cei care nu au asa ceva sau nu folosesc, PUBLISH POST este optiunea pe care o activezi cand vrei sa postezi un nou post


Vantul aspru-mi sufla in ceafa...de ce ma mai obosesc sa ies din casa de fapt?
Numai ploaie rece ca ghiata si frig inghetat...parcuri goale, parcari abandaonate, magazine inchise, scoala parasita, sosea pierduta....hmpf, de ce n-am stat in casa?
Pentru ca esti singura!
Oh, mai taci din gura! Nu sunt singura...am o gramada de persoane in jur...mama....mama...
Esti singura!
Bine, sunt singura, si ce? Ma descurd foarte bine si singura...uite-te la mine, sunt pe cont propriu si...

Vorbesc singura...

O masina trece pe langa mine. Zambesc. Populatie...
Si zambetul moare din nou.
Din nou singura.
Am ajuns acasa.
Era masina mamei.

P.S. 2: Acestea sunt mai vechi si nu atat de bune dupa parerea mea...

[dark_inside_like_a_demon]

imi place foarte mult la tine ca tot ce scri este profund, folosesti cuvinte complexe...nu ai greseli de exprimare, tastatura, punctuatie sau ortografie...ai facut si in rima, deci pare ca totul curge usor...as putea spune ca este perfecte, dar dupa cum considera unii(printre care si eu) perfectiunea e plictisitoare...mai pune poezi te rog...sunt foarte frumoase

P.S.:Probabil ca ti se par mai putin bune, pt ca le-ai citit de multe ori...chiar si un cantec de care zici ca ai sa-l asculti toata viata o sa te plictisesti

[Renee-chan]

Iti multumesc mult, Darky, singurul si unicul meu cicitor ) fara u n-as exista..karma up


Mi s-au inchegat mainile pe mousul uscat de timp si sunetul ireal al tastaturi sparge tacerea de cristal. Imagini melodramatice imi umplu capul de lacrimi de postie, iar rasul grotesc ce il vad in reflectia alba imi provoaca scarba. Rad de propia mea viata inutila si imi omor simturile vomitand cu pofta tot ce-a fost mai bun in mine. M-am pierdut deja intre ganduri mult prea complexe sa le inteleg si imagini ale unor amintiri trecute de vreme. Ma scufund intr-o multime de oameni si ma runc cu capu'nainte in fata mortii. N-are rost sa mai lupt cand lupta s-a terminat de mult. N-are rost sa ma lupt pentru ceva ce n-a existat niciodata.

M-am convertit la prostie si am devenit una de`a lor.




si


Teoria realitivitati `
 
Poate ca totul ar avea alta culoare daca pipaitul n-ar fi inodor.
Sau poate nu.

200.000 e un numar. Nu are nici o legatura cu nimic peste ca este un numar. Un numar format din mai multe cifre. De ce am incerca noi sa facem ceva cu aceste cifre?

Lumea nu are nici un sens.


"Ana are mere."

Si ce-mi pasa mie, sa aiba si pere...

"Ana: Subiect..."

######

"Numarul apelat este incorect, va rugam reincercati ..."





Nebunie sau plictiseala?
Cartofi prajiti si suc de portocale.
Si niste smantana.

"Cred ca nebunie.."

Ti-am cerut eu parerea?

[dark_inside_like_a_demon]

ms pt compliment....

incepi sa te folosesti din ce in ce mai mult de viata, filozofie si pesimism(oarecum)...mai ai cateva greseli de tastatura postie, propia, runc, capu'nainte, de`a,...in rest este foarte frumos ceea ce spui...profund, descrierea este adecvata in totalitate, vorbesc serios...,,Mi s-au inchegat mainile pe mousul uscat de timp si sunetul ireal al tastaturi sparge tacerea de cristal. Imagini melodramatice imi umplu capul de lacrimi de postie, iar rasul grotesc ce il vad in reflectia alba imi provoaca scarba. Rad de propia mea viata inutila si imi omor simturile vomitand cu pofta tot ce-a fost mai bun in mine"...ma pun pe ganduri textele tale...ai atins unele subiecte legate chiar de Legile Universale(cum le mai zic eu)...200.000 e un numar. Nu are nici o legatura cu nimic peste ca este un numar. Un numar format din mai multe cifre. De ce am incerca noi sa facem ceva cu aceste cifre?

...impresionant, ce poate sa gandeasca omul...mai pune te rog..ai o imaginatie presarata si cu simtul criticii(nu stiu daca m-am exprimat bine)...succes in continuare...ja-ne

[Renee-chan]

Darky, singurul si unicul meu fan (>^^)> biiig hug ^_^

Si inca cateva "opere" de-ale mele

Complexitatea nimicului

Depresivitatea unei priviri se masoara prin eternitate.

E o lume atat de mare, atatea detalii marunte, atatea crapaturi in zidurile nimicului.
Pana azi nu m-am gandit niciodata la complexitate atingerii, la particulele aerului strapungandu-mi fiecare por. Nu m-am gandit niciodata la reflectia unui felinar in apa Dambovitei.

Complexitatea banalitati ma sperie cateodata. Cate intelesuri poate avea imaginatia atunci cand ea nu exista...

Inca imi simt mainile tremurand, cand am constientizat ca sunt atinsa. Atinsa de nimic.

Nimic. Un alt cuvant cu o complexitate uimitoare. Cate imagini poate cuprinde un nimic? Tot ce credem noi ca este nimic, toate credintele noastre, distruse de complexitatea sa. Nimicul nu exista decat in noi. Nimicul, ca si Dumnezeu, traieste in, datorita si prin noi.

Cate cuvinte inventate de dragul de a vorbi cat mai complex, si cata banalitate ascunsa in spatele lor. SI totusi, cata complexitate in cuvintele banale.

Contrastul unor cuvinte.
Ce rost mai are sa ne pierdem in nimic, daca nimicul nu exista?

Morbide cuvinte, dulci poezii, opere fara valoare. Ce ar fi lumea fara cuvant si fara complexitatea sa? Ce ar insemna o privire inlacrimata fara "Imi pare rau" ? Ce ar mai fi un sarut fara "Te iubesc" ? Ce ar mai fi o strangere de mana fara "Imi pare bine sa te revad"? Ce ar mai fo o carte cu pagini goale?

Ce ar fi acest gand fara cuvinte sa-l exprim?
Cenusa unei compelxitati.
si


Povestea unei ta*fe

Si-a lipit buzele de metalul mortii si a asteptat plumbul sa cada.

Era doar o tarfa pe atunci iar neaua refuza sa-i ninga.

Mama ii murise beata, tatal se drogase-n pod.
N-avea frati,surori sau prieteni si o durea fix in cot.

Se lipea de orisicare si si-o tragea cu fiecare...

Neaua refuza sa-i ninga,
Ploaia refuza sa-i cada,
Mana refuza sa-i simta,
Ochii-i refuzau sa planga.

Era doar o tarfa vinovata de propiul destin absurb.
Se vopsea cu rosu stins si-si musca buza de jos.

Acum a ajuns drogata, mutilata dar stilata.
Si era doar o simpla tarfa vinovata de propiul destin absurd.
Acum e un nimic social, politic si complet legal.
A ajuns nimic de firma, o aberanta-n normali nebuni.
E un nimeni printre altii nimeni si a uitat sa fie tarfa.
A uitat cum se traia.

Acum e doar o umbra miscatoare a unei tarfe de nimic.
Si-o trasese rau cu viata si acum platea cu moartea.

Era doar o tarfa obisnuita, o nebuna-ntre normali.
Rozul a refuzat sa-i cante,

[dark_inside_like_a_demon]

este absolut superb, poeziile astea doua postate sunt sublime...atat de profunde, de triste si pline de durere...atata imaginatie nu am mai vuzat nicodata...poate ca Mihai Eminescu are poezii sublime, dar tu ai spus unele lucruri ce refuzau a fi crezute....extraordinar de frumos ai scris...aproape ca nu mai am cuvinte sa descriu...mai pune te rog

[Renee-chan]

E dulce
E dulce mirosul de ploaie arsa.
E dulce nimicul contemporan si extern.
E dulce gustul fulgilor topiti de nea.
E dulce moartea cand uita sa vina.
E dulce negrul unui infinit.
E dulce lumea si mi-e scrba ca e dulce.

------------------------------------

As vrea sa fie dulce luna de pe cer.
As vrea sa fie dulce inododorul lumii.
As vrea sa nu-mi mai fie scarba de viata rectilinie.
As vrea sa aud glasul vocilor.
As vrea sa imi scriu viata pe o cutie de smantana si s-o las sa expire in frigider.


------------------------------------


MIE SCARBA DE SCARBA CU CARE DULCELE A PRELUAT CONTROLUL LUMII



si Dedicatie for Darky ^.^


Se scurge ciocolata...
Se scruge ciocolata, se scurge si pateaza perfectiunea, se scurge ciocolata.
Si zbiara saraca de ea, zbiara ciocolata, dar nimeni n-o aude,caci se scurge ciocolata.
Si nu e ironic ca sa se scurge ciocolata dintr-o mandarina veche?
Nu e ironic ca nimeni n-o vede, si ea inca se scurge?
Nu e ironic ca nimeni n-o simte?
Nu e ironic?

Oare cat va dura pana se va scurge ciocolata si va ramane doar o pata ciocolatie in mijlocul unei lumi ce n-o vede? Se scurge ciocolata, si se scurge si viata o data cu ea, si timpul, se scurge se ploaia.
Caci se scurge ciocolata....
Se scurge ciocolata, si se scurge si moartea, se scurg cu toatele, caci se scurge ciocolata.
Mi se scurge din mandarine, din pantofi, din pat.
E doar ciocolata, nu e ironic ca e doar ciocolata?
Ar trebui sa fie ceva maret, dar e doar ciocolata, si nimeni nu o vede.
E doar un sens al intelesului, e doar ciocolata si se scurge.
Nu e ironic ca e doar ciocolata?
Nu e ironic ca se scurge?

Se scurge ciocolata...


si inca ceva


Despre moarte prematura
Analizand fribil cuvantul, sustantivul "moarte" nu poate veni decat de la "mo" si "arte". Artele mortilor.

Deci, prin aceasta ne dam seama ca mai intai au fost mortii si apoi moartea.
Imposibil, literalor vorbind, asta inseamna ca suntem mortii inainte sa murim, si asta, daca am putea face un "rezulta", ne-ar duce la ideea ca noi suntem mortii din timpul vietii.

Imposibil din nou, ne trebuie alta pista.

Daca mortii au existat dinainte de moarte, si daca e imposibil sa fii inv iata si sa fii mort, de aici "rezulta" ca ne-am nascut morti.

Oarecum mai bine, trecem mai departe, nu inainte de a recapitula:

Ne nastem morti.

Desigur, moartea poate veni din multe cauze ( precizare: a doua moarte). Dar exista 3 mari grupe ale mortii:

Accidente:
Boli:
Sinucideri:
Batranete:

Sunt singura ca va intrebati de ce am pus doua puncte dupa fiecare grupe. * inser your deads here, please* "rezulta" de asta.

Deci, dupa religia mea de balta, oamenii care se sinucid n=au dreptul la viata eterna, deci, avand in vedere ca s-au nascut mortii, si mai mor o data, mor a treia oara.

Accidentele "rezulta" nu D-zeu ( a se citi Dumnezeu) ii ia acolo sus/jos.Deci, ca si la sinucideri, astia mor de trei ori.

Batranete... nici aici nu-i ia D-zeu ( idem mai sus), deci iara mor de trei ori.

Cu bolile e ceva mai complicat. Aici avem doua ipostaze:

-Boli cu care ne-am nascut: Ei bine, aici e vina aprintilor, nu a lui D-zeu ( stiti voi cine) deci astia mor de trei ori.
-Boli pe care le preiau in timpul vietii/mortii : Ei bine, daca n-au avut grija de ei...D-zeu n-are nici o vina, asa ca si astia mor de trei ori.

Buuun, acum ca m-am facut intelseasa sa recapitulam:

Ne nastem morti, mai murim o data, apoi suntem prigoniti de la viata eterna asa ca murim de trei ori.


Acum sa dezvoltam capitolul Rai si Iad un pic.

Dupa cum am lamurit mai sus, nimeni n-are dreptul la viata eterna, insa, ei unde se duc? In Rai/Iad? Dar erasu prigoniti de acolo...

Inseamna ca pana la urma mor de trei ori, da tot in Rai/ Iad ajung "rezulta" cine ajunge unde?

Ipoteza 1:

Nascut mort
Mort de Batranete
Mort din nou c-a murit de batranete

Concluzie:

Pacatos "rezulta" iad


Ipoteza 2:

Nascut mort
Mort de boala
Mort din nou ca s-a imbonlavit

Concluzie:

Pacatos "rezulta" iad


Ipoteza 3:

Nascut mort
Mort dintr-un accident
Mort din nou c-a murit in accident

Concluzie:

Pacatos "rezulta" iad


Ipoteza 4:

Nascut mort
Mort prin sinucidere
Mort din nou ca s-a sinucid

Concluzie:

Pacatos "rezulta" iad



Recapitularea de rigoare:


Ne nastem morti, si mai murim de doua ori numai pentru a ajunge in iad.




~ Data viitoare, invatam multumiile ~

[dark_inside_like_a_demon]

tehehe, nu stiu de ce dar m-au amuzat putin versurile tale(sunt sadica de felul meu)....te-ai jucat cu multe cuvinte, le-ai comparat si ai concluzionat....ne ametesti parca, si ne aduci acolo unde vrei u cred....poeziile(in special ultima) sunt extrem de interesante...dulce, ciocolata, murim de trei ori...sti sa creezi ceva aparte....like them...mai pune...imi place sa citesc creatiile tale, si imi plac si subiectele pe care le incerci....dar,(incep sa privesc ironic putin) ai facut si cateva greseli de tastatura....asta se rezolva oricum...spor la scris in continuare...ja-ne

[Renee-chan]

<(^^<) ms, btw, Darky, daca nu vrei sa ma mai astepti ani de zile pana postez, PM me, daca vrei sa-ti dau linkul blogului meu.

Complexitatea nimicului
 
Depresivitatea unei priviri se masoara prin eternitate.

E o lume atat de mare, atatea detalii marunte, atatea crapaturi in zidurile nimicului.
Pana azi nu m-am gandit niciodata la complexitate atingerii, la particulele aerului strapungandu-mi fiecare por. Nu m-am gandit niciodata la reflectia unui felinar in apa Dambovitei.

Complexitatea banalitati ma sperie cateodata. Cate intelesuri poate avea imaginatia atunci cand ea nu exista...

Inca imi simt mainile tremurand, cand am constientizat ca sunt atinsa. Atinsa de nimic.

Nimic. Un alt cuvant cu o complexitate uimitoare. Cate imagini poate cuprinde un nimic? Tot ce credem noi ca este nimic, toate credintele noastre, distruse de complexitatea sa. Nimicul nu exista decat in noi. Nimicul, ca si Dumnezeu, traieste in, datorita si prin noi.

Cate cuvinte inventate de dragul de a vorbi cat mai complex, si cata banalitate ascunsa in spatele lor. SI totusi, cata complexitate in cuvintele banale.

Contrastul unor cuvinte.
Ce rost mai are sa ne pierdem in nimic, daca nimicul nu exista?

Morbide cuvinte, dulci poezii, opere fara valoare. Ce ar fi lumea fara cuvant si fara complexitatea sa? Ce ar insemna o privire inlacrimata fara "Imi pare rau" ? Ce ar mai fi un sarut fara "Te iubesc" ? Ce ar mai fi o strangere de mana fara "Imi pare bine sa te revad"? Ce ar mai fo o carte cu pagini goale?

Ce ar fi acest gand fara cuvinte sa-l exprim?
Cenusa unei compelxitati.

[Kaori]

Scrii foarte frumos... imi place tot ce ai scris pana acum... Uneori veneam si eu la acest topic ca citesc ce scrii dar imi era lene sa dau un reply... oricum sper sa postezi cat de curand ci alte creatii...
P.S. Nu ai voie sa pui link-uri la posturi, fie ca sunt link-uri ale unor bloguri/forume etc.

[Renee-chan]

Off topic: Stiam ca nu am voie, insa credeam ca in propiile topicuri e voie. Anyway, l-am luat de acolo ^.~

On topic: Inca ceva...^^"

Dragoste de mama
 
"Zambetul tau incinerat mi-a facut sangele sa palpeze. Te rog, arata-mi eternul."

"Sunt doar visul unui nebun, niciodata nu te voi ridica spre nemurire."

"Nici nu vrau, draga mea, o bucata monocroma din buzele tale este tot ce imi doresc."

"Sunt insignifianta, o umbra a unei femei, niciodata, dar niciodata nu te voi ridica pe culmile placerii."

"Draga mea, nu vreau sa ma ridici nicaieri ! Vreau sa cad, sa cad in infenrul tau si al meu si sa ma topesc laolalta cu infinitul."

"Nu ma iubesti cu adevarat, este doar impresia falsa a cromatismului. Te rog, inodorimea mea te va duce la moarte prematura."

"Sa-ti simt pielea strapungandu-mi corpul, atat am nevoie si apoi pot sa mor."

"Cuvintele tale ma ranesc. Simt ca am distrus o calamitate."

"De ce nu poti sa accepti? Ura din cuvintele tale ma duce in culmile disperarii."

"Nu te iubesc, de ce nu intelegi?"

"Minti! Iti simt falsitatea in fiecare miscare."

"Pleaca!"

"Bine. Plec."

"Foarte bine."

"Am plecat."

"Ma bucur."

"Sper sa nu ne revedem vreodata!"

~Peste doi ani~

Cutarescu Cutare
Sinucidere prin spanzurare.
18 ani.

O singura femeie a asistat la inmormantarea lui. O oarecare Cutareasca Cutare.
Mama lui.




si



O zana alba
 
As vrea sa palpez nimicul.
As vrea sa intep luna cu un ac de siguranta si sa o privesc cum se dezumfla.
As vrea sa ingrop pe cineva de viu si sa stau sa-i ascult tipetele disperate o noapte intreaga.
As vrea sa-mi beau puritatea cu lamaie, sa o incalzesc la 100 de grade si apoi sa fac dus cu ea, ca pana la urma sa ajunga in canalizare, unde ii e locul.
As vrea sa privesc Bucurestiul si sa vad un gri monocrom intins la nesfrasit.
As vrea sa iau un "Te iubesc" si sa-l transform in tacere reflecsiva.

As vrea sa nu se mai cromatizeze iarna in primavara si sa fie viata-n fiecare clipa un simplu infern alb marginit de Apocalipse.

As vrea sa fiu o zana alba si sa-mi indeplinesc proprile dorinte.

[Corina-chan]

Foarte profunda exprimarea ta...Ma uimesti cu aceste exprimari minunate draga Renee-chan.Am mai observat cateva greseli de tastare,insa suna bine tot ce ai scris,din ultimul post,pana in primul[defapt invers ].Astept o continuare a reflectiilor tale...Sunt grozave,merita sa scri in continuare...Karma up si succes!

         Sallzy allz!